ortogrfierea substantivelor

                            Ortografierea substantivelor

1.Ortografierea unor substantive commune compuse.

    Substantivele commune compuse se împart în două categorii în ce priveşte modul de scriere:unele se scriu cu cuvintele alcătuitoare legate într-un cuvânt,iar alete cu cuvintele separate şi legate prin liniuţă.

  I.   Substantive compuse care se scriu într-un singur cuvânt:

-binefacere,bunăstare(cu sensul de „stare materială bună;prosperitate); bunăvoie(folosit de obicei în expresia „de bunăvoie”=nesilit de nimeni,din îndemnul propriu),bunăvoinţă,binefăcător,binevoitor, răufăcător,răuvoitor,primăvară,untdelemn;

-radioascultător,radioemisie,radiojurnal,radioreportaj,radioreporter;

-portaltoi,portamă,portavion,portdrapel etc.

     Substantivele formate prin contopirea cuvintelor prezintă particularitatea că atunci când primul compartiment este un substantiv, un adjectiv sau un numeral,ca la substantivul primăvară,termenul respectiv nu se mai comportă ca atunci când este folosit ca un cuvânt liber,adică nu-şi mai schimbă forma şi nu mai poate primi articol hotărât;schimbarea formei primului cuvânt ar rupe unitatea de înţeles a cuvântului compus:’’primăvară,primăveri;bunăstare,bunăstări, bunăvoinţă’’etc.nu s-ar mai putea scrie împreună,fiindcă fiecare cuvânt a căpătat sensul lui din construcţiile de cuvinte independente.

    Notă:Atenţie la unitatea de sens a cuvintelor compuse prin contopire, mai ales la cele compuse cu temenii bună-,rău-,bine-, la care se face deseori greşeala de a se scrie cu liniuţă între elementele componente sau chiar asemenea unor cuvinte libere.

       II. Substantive compuse care se scriu cu elementele componente legate prin liniuţă:

-         câine(le)-lup(câini –lupi);redactor(ul) –şef(redactori –şefi);maşină –unealtă(maşina –unealtă,maşini –unelte);zi –muncă(ziua –muncă,zile –muncă);zi –lumină(ziua –lumină,zile –lumină) etc.

-         Ciuboţica –cucului;floarea –soarelui;ochiul –boului;pasărea –paradisului;

-         Cal(ul) –de –mare;stea(ua)-de-mare;

-         Bună-credinţă;rea-credinţă;bună-cuviinţă;

-         Substantivele formate dintr-un numeral şi un substantiv:dublu(l)-decalitru;prim(ul)-ministru sau prim-ministrul;prim(ul)-procuror.Când în compunere intră şi elementul vice,acesta nu se separă prin liniuţă:vicepreşedinte.

    După cum se vede,la toate tipurile de substantive cu termenii separaţi prin liniuţă cuvintele componente se comportă ca şi atunci când sunt folosite ca părţi de vorbire independente,în relaţii de acelaşi fel cu cele din cuvintele compuse.Ceea ce trebuie observat pentru scrierea cu liniuţă este faptul că din îmbinarea cuvintelor respective a rezultat un cuvânt compus cu un conţinut nou care se referă la un anumit obiect –plantă,animal,persoană etc.

   Substantivele compuse de mai jos,alcătuite dintr-un verb la modul personal  şi un substantiv sau un pronume,sunt invariabile:gură-cască,cască-gură,papă-lapte,târâie-brâu,zgârâie-brânză,nu-mă-uita. 

2.Ortografierea substantivelor proprii

I.Substantivele proprii simple denumesc persoane –Ion,Maria; animale –Murgu,Joiana; localităţi –Giurgiu,Dunărea,Carpaţii; întreprinderi –Metalul; ziare –Adevărul etc.Ele se scriu cu literă mare la începutul cuvântului.

   Substantivele proprii sunt şi numele de aştri(planetele,stelele, constelaţii):Mercur,Venus,Pământul,Marte,Jupiter,Saturn,Uranus, Soarele,Luna.Se scriu deci cu initială mare Soarele,Pământul,Luna când ceste cuvinte sunt folosite ca nume ale corpurilor cereşti,precum şi numele punctelor cardinale când au sensul ţările,ţinuturile(uneori şi popoarele)din apus,din răsărit etc.:’’Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?’’(M.Eminescu,Scrisoarea a III).

II.Substantivele proprii comune se împart în două categorii în ce priveşte folosirea literei mari la iniţila cuvintelor.

  1.Substantivele se scriu cu literă mare numai la începutul primului cuvânt.În această categorie intră:

   -titlurile ziarelor,ale revistelor,ale operelor literare,stiinţifice şi artistice:România liberă,Tineretul liber,Viaţa românească(revistă); Balade şi idile(de G.Coşbuc);Istoria românilor prin călători(de N.Iorga);

  -denumirea documentelor de importanţă naţională sau internţională :Legea organizării judecătoreşti,Regulamentul organic;

  Când în interiorul titlului se află un substantiv propriu,acesta se scrie cu literă mare:Istoria lui Mihai Viteazu(de N.Iorga).

   În articolele şi lucrările în care se menţionează un titlu sau denumirea unui document,acesta se subliniază sau se pune între ghilimele.În textele tipărite titlurile şi denumirile documentelor apar fie între ghilimele,fie cu alt fel de litere decât cele din restul textului.

2.Substantive proprii compuse care se scriu cu literă mare la începutul fiecărui cuvînt,cu excepţia cuvintelor de legătură(articolul al sau cel,prepoziţia sau conjuncţia).La scrierea acestor compuse trebuie observate şi situaţiile în care se foloseşte liniuţa.

   a)La numele de personaje din basme şi povestiri,liniuţa se foloseşte în mai mare măsură decât la celelalte substantive proprii compuse,şi anume:între două nume cu formă de nominativ-acuzativ –Rilă-iepurilă;între un substantiv şi alt substantiv la genitiv –Păunaşul-Codrilor,Zâna-Zorilor; între substantiv şi adjectiv –Harap-lb,Făt-Frumos; între substantiv şi prepoziţia care leagă substantivele –Voinic-de-Plumb; între verb şi substantiv –Sfarmă-Piatră,Stâmbă-Lemne; între toţi termenii unor nume neobişnuit de lungi:Jumătate-de-Om-Călare-pe-Jumătate-de-Iepure-Şchiop,Făt-Frumos-cu-Moţ-în-Frunte(personj dintr-un basm de I.L.Caragiale).

    b)Tot cu iniţială mare la ambele nume şi cu liniuţă intre cuvintele componente se scriu prenumele şi numele de familie compuse din două nume de nume geografic:Ana-Maria,Radu-Şerban;Bogdan-Duică Gheorghe(istoric literar).

    c)Numele împăraţilor din basme,ale personalităţilor istorice şi literare,formate din nume propriu de persoană şi dintr-un substantiv comun care arată rangul,gradul,funcţia se scriu cu literă mare şi la numele comun:Verde-Împărat,Şerban-Vodă.Numele rangului se leagă prin liniuţă de numele persoanei.Dar în situaţii de felul Împăratul Verde,voievodul Şerban,numele rangului este un substantiv comun.

    d)Regula de sub a),în ce priveşte folosirea liniuţei şi în cazul prepoziţiei sau al adjectivului dintr-un substantiv compus,se aplică şi numelor de constelaţii:Cloşca-cu-Pui,Ciobanul-cu –Oile(numele constelaţiei Lira),Carul-Mare(Ursa-Mare),Carul-Mic(Ursa-Mică)

     e)E o situaţie asemănătoare cu aceea de la c) este la numele proprii geografice de felul Broşteni-Deal,Lehliu-Gară,substantivul comun fiind adăugat numelui localităţii în scop de identificare.

      La numele geografice liniuţa se mai foloseşte în cazul denumirilor alcătuite:din două nume geografice cu formă de nomintiv-acuzativ:Bistriţa-Năsăud,Cluj-Napoca,Iezer-Păpuşa;dintr-un nume comun şi un nume geografic propriu,iar numele comun nu mai corespunde cu ceea ce denumeşte:Baia-Sprie,Ocna-Şugatag.

 f)În celelalte situaţii numele proprii geografice formate di două sau mai multe cuvinte se scriu fără liniuţă de unire:Africa Centrală,America de Nord,Curtea de Argeş etc.

    Întrucât în multe cazuri numele proprii geografice şi teritorial-administrative cuprind în alcătuirea lor termeni generici –muntele(munţii),râul,dealul,câmpia,bulevardul,strada etc. -,pentru scrierea corectă a cuvintelor respective trebuie cunoscute situaţiile în care numele comun generic face parte dintr-un nume propriu.Numele generic face parte din denumire şi deci se scriu cu literă mare când:

-este unul urmat de un substantiv în genitiv:Cheile Bicazului,Podişul Transilvaniei,Delta Dunării,Râul Doamnei,Strada Arcului etc.

-este urmat de o prepoziţie şi un substantiv sau adverb:Baltă fără Fund(baltă),Vârful cu Dor,Câmpia de Vest.

-este însoţit de un numeral cardinal:Bulevardul 1848,Strada 1907;

-este plasat după un substantiv la nominativ-acuzativ:Bicaz-Chei, Cândeşti-Deal,Udreşti-Sat etc.

-nu are sens care să corespundă cu ceea ce denumeşte termenul respectiv:Câmpia-Burnas(stradă),Dealul-Floreni(localitate).

3.Se scriu cu literă mare la începutul fiecărui cuvânt,cu excepţia cuvintelor ajutătoare:

 - denumirile evenimentelor:Comuna(din Paris),Reforma,Renaşterea, Unirea Principatelor etc.

- denumirile organelor şi organizaţiilor de stat şi politice naţionale sau internaţionle,ale înterprinderilor şi instituţiilor de tot felul:Guvernul României,Ministerul Învăţământului,Teatrul German de Stat etc.

-denumirile sărbătorilor:Crăciun(ul),Paşte(le),1 Decembrie etc.

    Când un nume propriu compus începe cu articolul sau cu prepoziţie articolul sau prepoziţia se screi cu literă mare;Al X-lea Congres Internaţional al Lingviştilor,La Om(vârf de munte).

      Prescurtările de felul C.F.R(Căile Ferate Române),O.N.U. se pot scrie cu punct sau fără punct între literele mari(CFR,ONU).

3.Ortografierea substantivelor la cazurile nominativ şi cuzativ

Substantive masculine.

     Substantivele masculine treminate la nominativ şi acuzativ singular nearticulat în vocala –u,precedată de două sau trei consoane,din care ultima este r şi l,se scriu la nominativ şi acuzativ plural nearticulat cu un singur –i,iar la forma articulată, cu –ii. Primul –i este semnul pluarlului,ir al doilea este articolul hotărât.

N.Ac.Singular             Plural nearticulat         Plural articulatt

nearticulat

   În rostirea acetsor substantive la plural forma articulată nu se deosebeşte de cea nearticulată(„ii”se pronunţă ca un singur i); de aceea se fac,deseori,greşeli în ce priveşte scrierea cu –i sau –ii.

1.Substanticul este nearticulat,deci se scrie cu un singur –i:

 a)când este precedat de articolul nehotărât nişte sa de un numeral(cardinal propriu-zis ori distribuitiv),de un adjectiv nehotărât cu sens cantiativ,un adjectiv propriu-zis ori de un adjectiv pronominal (în afară de toţi şi înşişi),toate cu funcţia de atribut al substantivului pe care îl precedă;

b)când are funcţia de atribut construit de prepoziţia de;

c)când substantivul este urmat de un atribut construit cu articolul ’’ai’’ aşezat imediat după substantivul determinat:

a) nişte

(câte)doi,trei

Mulţi,puţini,câţiva etc.                          Codri,tigri,membri

 Buni(i)

Aceşti

Acei,cei

Aceiaşi

Ceilalţi

Alţii,unii,cutare etc.

Care,ce,câţi

B)întinderi de codri;

   Dresor de tigri;

C)codri ai Carpaţilor(lor);

   Membri ai familiei(al ei,ai noştri)

2.Substantivul este articulat,deci se scrie cu ’’ii’’:

A)când este precedat de adjectivul pronominal toţi sau însuşi;de un adjectiv ori de un adjectiv numeral colectiv,fără de ’’ambii’’,care, fiind articulat,nu admite articularea substantivului următor;

b)când este precedat de adjectivul pronominal toţi sau însuşi;de un adjectiv ori de un adjectiv numeral colectiv;de un adjectiv demonstrativ;de cuvântul cei urmat de un adjectiv posesiv fără articol ‚ai’;de un pronime neaccentat la dativul cu sens posesiv,legat prin liniuţă cu substantivul determinat –mi, -ţi, -şi etc.(=meu,tău,lui sau ei,său); de adjectivul nehotărât cutare;

c)când este urmat de un atribut exprimat prin substantiv sau pronume la genitiv fără articolul ’’ai’’:

a)toţi,înşişi,amândoi,toţi trei,tustrei,câteşitrei =codrii,tigrii.

b)codrii,tigrii=toţi,amândoi,aceştia,cei mai,mei,cutare.

c)codrii Carpaţilor(lor),membrii familiei(ei,acesteia)

Substantive feminine.

Substantivele feminine terminate la nominativ şi acuztiv singular în –ie în hiat (câm-pi-e)au la nominativ şi acuzativ plural  următoarele forme nearticulate şi articulate:

N.Ac.sing.neart.=o[vie,câmpie,poezie]

Pl.nearticulat=nişte[vii,câmpii,poezii]

Pl.articulat=[viile,câmpiile,poeziile]=acestea

   După cum se vede,atât la pl.nearticulat cât şi la pl.articulat,aceste subs. Se scriu cu doi ’’ii’’.Primul i  face parte din rădăcina cuvântului,iar al doilea este semnul pluralului.

Substantive neutre

   Substantivee neutre terminate la nominativ singular nearticulat în diftongul –iu au la nominativ şi la acuzativ următoarele forme nearticulate şi articulate:

N.Ac.Sg.neart.  Un=fluviu,studiu

Pl.neart. Nişte=fluvii,studii

Pl.articulat   fluviile,studiile=acestea

     Primul ‚i’ face parte din rădăcina cuvântului,iar al doile este semnul pluralului.

   Substantivele neutre terminate la nominativ singular în diftongul –eu se împart în ce priveşte apartenenţa lor la fondul lexical vechi sau la neologisme în două categorii:

1.substantive( puţine la număr) din fondul lexical vechi,substantive care schimbă la nominativ-acuzativ plural pe ‚u’,semn al singularului,în diftongul ‚ie’.

Un curcubeu=nişte curcubeie=curcubeiele acestea

2.Substantivele(mult mai numeroase) împrumutate din alte limbi, substantive care,în privinţa formelor de nominativ acuzativ plural,se împart în două categorii:unele fac în ‚-uri’ =antreu,antreuri;careu,careuri.